Clientela haute couture: ce face dupa recesiune?

Cate vor veni la prezentari? Cate vor face un voiaj pana la Paris in acest sezon? Oare vor solicita un rendez-vous in saloanele unde se calculeaza unele dintre preturile cele mai exorbitante de pe planeta? Clientela couture este un fel de Fata Morgana a luxului - cea despre care toata lumea vorbeste si  easteptata de toti cu neliniste, dat fiind faptul ca ianuarie 2011 este primul sezon in care lumea pare iesita din recesiune. Cum li se va schimba comportamentul de cumparare? Cate isi vor mai comanda fabuloase rochii, la care s-a muncit 500 de ore si ale caror trene sunt drapate din 270 de metri de organza?

De doua ori pe an, aceste femei vin din Orientul Mijlociu, din China, Rusia si Kazahstan, din Statele Unite pentru a descoperi cele mai

luxoase creatii Chanel, Dior, Jean Paul Gaultier, Giorgio Armani Prive, Valentino, ale catorva alte case de moda mai tinere si, de curand, ale celor mai cunoscuti bijutieri (Boucheron, Chaumet, Van Cleef & Arpels, Mellerio dits Meller, Cartier). In ajunul prezentarilor de moda, clientele - capricioase dar pe post de Mecena – sunt in centrul atentiei designerilor: de comenzile lor depinde supravietuirea atelierelor.     Americancele sunt la regim Cu doar cateva zile inainte de inceperea evenimentelor haute couture, serviciile de presa se felicita pentru succesul sezonului anterior si isi pun intrebari cu privire la viitor. Primele indicii sunt legate de prezenta jurnalistilor straini, afectati inca de diminuarea bugetelor publicitare. Numarul redactorilor de moda americani, in scadere in ultimii 2 ani, le confirma de fiecare data banuielile – daca in 2008 listele contineau in jur de 60 de nume, astazi ele numara abia 15. Sa fie acesta un indiciu pentru o potentiala absenta a clientelei de peste Atlantic?

Forbes si WWD publicau in urma cu cativa ani o scurta lista a colectionarelor de rochii couture, al caror pret varia de la 25.000 de dolari la 150.000 sau chiar 9 milioane, iar majoritatea numelor erau prezente obisnuite in paginile Tatler. Suzanne Saperstein este cea pe care Vanity Fair a numit-o "consumatoarea nr. 1 de haute couture", dar lista continua cu Hind Hariri, Becca Cason Thrash, Kassidy Schagrin, Kirsty Bertarelli, Elena Likhaci, Irina Abramovici si Alexandra Melnicenko.    In 2010, intr-o perioada in care industria luxului era pe marginea prapastiei, declaratia lui Bruno Pavlovky (presedintele Chanel) pentru WWD a venit ca o surpriza. "Avem cliente noi din Europa si din Orientul Mijlociu", a spus el, raportand si o crestere intre 20-30% a creatiilor vandute, dar si a veniturilor provenite din colectia pentru toamna-iarna a anului trecut. In aceeasi perioada, Sidney Toledano, CEO si presedintele Dior, descria vanzarile ultimei colectii couture a lui Galliano drept "cele mai bune din 1996 pana azi".  "Primim atat de multe comenzi, incat nu avem certitudinea ca le putem onora", mai declara el. "Cerere exista, numarul de cliente a crescut." Veronique Gautier, de la Jean Paul Gaultier, sustinea aceeasi "revenire spectaculoasa" a clientelei couture. "Toate comenzile confirma ca clientela noastra este iarasi entuziasta."

Indiferent de provenienta sau numarul lor, clientele aleg sa aiba o prezenta discreta, iar creatorii si presa le respecta aceasta preferinta. Este vorba nu doar de a fi incognito la Paris, dar si de o minimizare a opulentei: mai putine diamante, mai multa transparenta si broderii de mana; stiluri in care exista jocuri de proportii, miscari accentuate de fluiditatea materialelor… Cele aproximativ 300 de cliente din lume (cifra variaza in functie de casa de moda, alte surse spun ca este vorba de o lista intre 200 si 2000 de persoane) se bazeaza pe tactul si caracterul rezervat al celor din atelierele haute couture, pe secretele pe care peretii saloanelor le pot pastra – in special in privinta exclusivitatii creatiilor comandate, dar nu numai. La vigilenta legata de pretul creatiilor, se adauga preocuparea pentru o imagine care nu isi mai permite ostentativul si mediatizarea.      Unele dintre aceste femei nu doresc sa fie fotografiate, de aceea nu vor face parte niciodata din audienta prezentarilor couture. Pentru ele, casele de moda organizeaza defilari private, in sali retrase. De altfel, intr-un interviu pentru International Herlad Tribune, Lagerfeld compara criza economica si efectele ei cu o "mare curatenie de primavara": "Nu ar mai exista evolutie creativa fara astfel de momente. Era bling-bling e depasita. S-a terminat cu creatii pentru covorul rosu acoperite de cristale. Numesc asta noua modestie".

In ciuda acestei declaratii, covorul rosu este adevaratul podium al industriei haute couture, in special de cand Nicole Kidman a aparut imbracata intr-o rochie verde Dior din colectia de debut al lui John Galliano. Acea rochie a ridicat stachetele. Exista chiar zvonuri care spun ca in 1997 actrita ar fi fost platita 2 milioane de dolari pentru privilegiul de a purta o astfel de creatie. In 2003, Kidman a renuntat la Dior in favoarea Chanel, cu care a semnat un contract de 7 milioane de dolari. De atunci insa, rochiile couture – fie ca e vorba de Giorgio Armani Prive sau de Valentino – au devenit prezente constante si comentate la Cannes, Venetia sau Los Angeles.  Prezentari mai putin numeroase si mai putin fastuoase. Calendarul sezonului de primavara-vara 2011 este in mod evident mai strans - trei zile in loc de patru -, numarul defilarilor este mai mic – nouasprezece in loc de 24 in sezoanele anterioare, iar pana acum o singura casa de moda (Maison Martin Margiela) s-a anuntat pentru presentation sur rendez-vous/ by appointment. Toate numele mari, membre ale camerei de haute couture, vor avea cate o prezentare, chiar daca nu au aceeasi cifra de afaceri – Adeline Andre, Chanel, Dior, Franck Sorbier, Givenchy, Gaultier, Maurizio Galante). Dominique Sirop lipseste din program, la fel si Anne Valerie Hash.

Recesiunea s-a facut simtita in randul tinerilor creatori care, mai putin solizi financiar decat designerii consacrati, prefera acum sa renunte la catwalk sau sa adopte o alta formula de prezentari (fotografii pe site? Live streaming din atelier poate?), decat sa pozeze in impostori sau sa livreze creatii de calitate si estetica indoielnica. Este cazul Boudicca, Jean Paul Knott, Marc Le Bihan, Richard Rene, Udo Edling, Adam Jones.

Una dintre cele mai asteptate colectii va fi cea a lui Alexis Mabille, proaspat adorat de presa de specialitate, care in ultimii ani a prezentat, simultan, colectii pentru femei si barbati. In paralel, mai exista un calendar "alternativ", al invitatilor, in care apar furnizori cu vechime ai clientelei haute couture: noi-venitii Alexandre Vauthier si Bouchra Jarrar (care a facut senzatia cu rochiile sale minimalist-luxoase), avangardistul Josephus Thimister, Julien Fournie, cuplul Lefranc.Ferrant, creatorul libanez Maison Rabih Kayrouz si revelatia sezonului trecut, tanarul Maxime Simoens.

Dintre toate dificultatile prin care a trecut industria haute couture, poate cea mai semnificativa este numarul in scadere al numelor din programul oficial – Dior, Chanel, Valentino si Giorgio Armani Prive fiind cele mai cunoscute. Multi dintre couturieri au murit, s-au retras sau au declarat faliment. Pentru a compensa, la Chambre Syndicale a creat si o a patra zi de prezentari, dedicata bijuteriilor si accesoriilor.

Dincolo de toate acestea, industria haute couture supravietuieste pentru ca nu doar si-a ocupat nisa, dar a reusit sa nu cedeze teren. Pentru toti cei care gasesc costul unei astfel de creatii oripilant sau scanda los, exista la fel de multi care stiu ca lucratorii din aceste ateliere, asa numitele "petites mains" sunt bine tratati si castiga salarii frumoase, incomparabile cu cele din industria fast fashion. Cat despre banii cheltuiti pe prezentarile de moda propriu-zisa, acestea sunt parte din bugetul anual de marketing, atent calculat, si se amortizeaza din vanzarea unei rochii sau doua.

sursa: www.fashionandbeauty.ro